Educatie financiara pentru copii

În secolul vitezei și al consumerismului, o ”nouă educație” se întrevede la orizont: educația financiară. Educația financiară pentru copii va deveni un ”must” al secolului acestuia. Scopul educației financiare îl reprezintă dezvoltarea acelor abilități, cunoștințe și comportamente pe care personalitatea umană să le folosească de-a lungul vieții, în ceea ce privește achiziționarea bunurilor: precum o mașină sau o casă, dar și pentru dorințe: vacanțe, hobby-uri. Obișnuințele legate de bani se întreprind de mici, prin jocuri, povești, imitarea adulților cu privire la acțiunile întreprinse.

 Cu toții ne dorim un copil sănătos, fericit, bogat, educat, împlinit și așa mai departe. Fiecare părinte își dorește pentru copilul său ceea ce este mai bun și caută să îi ofere tot ceea ce are nevoie pentru a ajunge un adult responsabil, educat. Toate aceste aspecte le putem include în sfera educației financiare. Un adult care a trait într-o familie în care banii nu au reprezentat un subiect tabu, ci în care discuțiile erau deschise, în care se discuta despre gestionarea banilor, despre obiective financiare, va ajunge să i se pară normal să ia în calcul bugetul familiei, să ia în calcul nevoile și dorințele fiecărui membru al familiei sale, cât și să își conștientizeze nevoile proprii și dorințele și să lucreze pentru a și le realiza.

De mici vedem că lumea funcționează într-un anumit fel și ne întrebăm: ” de ce?”. Un copil va întreba de ce nu i se ia o jucărie la momentul în care el o vrea, de ce mami și cu tati merg la serviciu și nu stau toată ziua cu el să se joace, de ce unii copii au x jucărie și el nu sau de ce oamenii mari unii au mașină și alții nu au (poate chiar părinții lui). De asemenea, copilul poate să afle de la părintele său răspunsul ”că noi nu avem bani”, ”noi nu ne permitem să avem acel lucru”, iar copilul întreabă mai departe: ”de ce?”; ”de ce noi nu avem, tu nu muncești la fel ca tatăl lui Mihăiță?”. Educația financiară nu este despre a avea sau a nu avea. Mai târziu ei vor înțelege de ce unii oameni au bani și alții nu. Noi, adulții, trebuie să conștientizăm că nu este vorba despre a avea mulți bani pentru a face educație finaciară. Educația financiară nu începe odată ce ai mai mulți bani. Sunt foarte mulți oameni care au venituri bune însă nu au o casa a lor, nu se bucură de mai multe vacanțe sau de mașini scumpe, ci de mai multe datorii. Educația financiară începe din copilărie, începe chiar și când nu ai bani, căci poți să înveți despre cum funcționează economia, cum se planifică obiectivele financiare, cum se face un buget personal de venituri-cheltuieli și economii, iar când cîștigi primii bani, pui în aplicare cunoștiințele deținute pentru a salva bani, pentru a cheltui săbuit, pentru a genera mai mulți bani ulterior prin faptul că acorzi atenție și importanță resurselor pe care le deții la acel moment.

Un copil care a văzut acasa că banii nu sunt un subiect tabu, ci se discută despre bani, se gestionează banii și se iau decizii cu privire la ce trebuie cumpărat acum și ce poate să mai aștepte, învață, fără să vrea, despre gestionarea finanțelor personale, începe să deprindă ”limbajul banilor” și să își însușească astfel, pentru mai târziu, comportamentele cu privire la bani și astfel începe educația financiară.

Părinții care nu își supun copii la discuții despre bani, despre ce trebuie cumpărat acum și ce mai târziu, cresc copii care își doresc lucruri, dar care au și nevoi și vor achiziționa dorințele în detrimentul nevoilor, producându-și sentimente de frustrare cu privire la neputința de a cumpăra și ceea ce este o nevoie pentru ei.

Educația financiară aduce în prim - plan responsabilizarea adultului de mâine, creșterea într-un cult al gestionării finanțelor personale, a cunoașterii psihologiei ființei umane cu privire la bani: tendințelor consumeriste, a slăbiciunilor și a punctelor forte, respectiv voința de a salva bani, precum și conștientizarea rolului timpului și a muncii depuse pentru obținerea sumelor de bani. Educatia financiara, de asemenea, formeaza caractere care au succes si din punct de vedere financiar. Vom vorbi despre cum se dezvolta educatia financiara in copilarie, care sunt premiseele, activitatile care conduc la dezvoltarea acestei educatii si, de asemenea, aceasta educatie merge mana in mana cu dezvoltarea inteligentei emotionale; emotiile fiind un motor care determina motivatia de a dezvolta un adult responsabil si prosper financiar.

            Care sunt acele principii financiare pentru o educație financiară solidă?

1. Banii se câștigă prin muncă depusă. Și mai precis: numărul banilor ține de valoarea muncii depuse. Un muncitor într-o fabrică, va câștiga mai puțin decât patronul său, căci acela este cel care a creat locuri de muncă pentru zeci, sute de angajați și a creat un produs care oferă oamenilor o valoarea mai mare în viața lor.
2. Banii câștigați nu reprezintă suma care te conduce la realizarea obiectivelor financiare, la cumpărarea casei proprii, spre exemplu, decât dacă economisești din banii câștigați.
3. Plătește –te pe tine primul, ceea ce înseamnă puterea economisirii prin gestionarea bugetului, astfel încât să se țină controlul asupra cheltuielilor.
4. Banii economisiți pot produce mai mult daca ei sunt investiți. Puterea multiplicării banilor este în funcție de timpul în care banii sunt lăsați să fie investiți.
5. Obiectivele stabilite pentru a fi realizate te face să elimi tentația de moment, recompensa imediată, pentru recompensa cea mai mare de mai târziu.

Educația financiara pentru copii – banii pe înțelesul copiilor reprezintă facilitarea, ”traducerea” acelor principii în funcție de vârstă. Copii pot învăța că trebuie să muncească ca să primească bani, că ei nu cresc în copaci și pot învăța acest lucru dacă primesc de la adulți niște sarcini pentru care ei sunt recompensați. (Atenționare: dacă se spală pe dinti, ceea ce este normal să facă, nu trebuie să primească bani, însă pentru a ajuta la pregătirea mâncării poate să primeasca bani pentru că nu este o muncă ce trebuie să o facă la această vârstă.) Banii primiți pot fi repede cheltuiți dacă nu există un scop pentru ei: exemplu: ”economisesc să îmi cumpăr mașina mare, rosie, cu telecomandă din supermarket. Dacă cumpăr înghețată, în fiecare zi, cu banii pe care îi primesc, nu voi mai strânge banii pentru mașină, astfel că, fie renunț la înghețată, fie nu cumpăr, în fiecare zi, ca să păstrez banii pentru cumpărarea mașinii mari care mă costă mai mult.”  

Roxana BUCUR - 0727/817.333, info@psihologiabanilor.ro, blog: www.psihologiabanilor.ro