Copiii, banii si NU!

Copiii, banii și NU!

Am constatat că în ziua de azi, copiilor nu li se mai spune: ”NU!” Se promovează educația liberală: să facă tot ceea ce își doresc pentru a nu dezvolta un adult limitat. ”Copilul meu nu vreau să fie limitat. Vreau să fie liber, independent și nu vreau să îl ”handicapez” spunându-i că nu se poate. Nu vreau să îi îngrădesc libertatea, să îl limitez!” Așa consideră părinții, în ziua de azi, că este bine să îți crești copilul. Acești părinți sunt adepții ”educației libere”.

Libertatea înseamnă fără limitări, însă nu libertate deplină; libertatea NU înseamnă fără reguli. Libertatea este definită de filosofi ca posibilitatea de a face tot ceea ce vrei în limitele morale și etice. Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea ceiluilalt. A îi spune copilului: ”Nu!” înseamnă ca ești un adult responsabil, că îl iubești și îl pregăteți pentru viață; când viața îi va spune Nu atunci când va vrea un lucru în momentul în care, de fapt, o nevoie ar trebui să stea în locul dorinței lui.

Dacă vorbim despre educație financiară, NU –ul este necesar și indicat a fi folosit pentru a dezvolta un adult responsabil. Copiii, în ceea ce privește banii, și nu numai, vor. Nu știu prea multe despre cum apar banii, ce trebuie să faci pentru a obține bani și cât trebuie să muncești pentru a obține bani și lucruri. Ei numai văd lucruri și le vor. Tu ca părinte ce îi spui? NU! Bineînțeles că îi spui: ”NU!”, pentru că NU ai bani să îi cumperi acel lucru, să îi realizezi acea dorință, pentru că tu, ca părinte responsabil, ești acolo să îi realizezi nevoile, apoi dorințele. Dacă ești adeptul educației fără „NU”, ce îi vei spune: ”da se poate, luăm”?!. În acest caz, Nu îi poți face educație financiară.  Copiii au nevoie de limite, de reguli. Viața, societatea are reguli. Banii au reguli. Educația are implementată regula lui ”NU”. Altfel se vor lovi; viața îi va lovi când vor fi mai mari, iar atunci durerea este mult mai mare, căci lovitura primită când ești adult este șocantă.  

Un subiect dezbătut în cadrul educației financiare pentru copii, dar nu numai, pentru că și adulții au tendința de a își satisface o dorință înaintea nevoii, o reprezintă diferența dintre nevoie și dorință, conștientizarea, în primul rând, apoi acțiunea conform cu prioritatea: întâi nevoia și apoi dorința, așa cum ”întâi mâncăm mâncarea și apoi dulciuri”.

Recomand a începe educația financiară de la vârsta de 3 ani, pentru că atunci ei intră în sistemul de învățământ, în colectivitate, în mod sistematic, și văd la ceilalți copii lucruri și, bineînțeles că le vor. Copiii vor tot ceea ce văd. Copiii sunt atrași întotdeauna de jucării, mai ales dacă sunt frumos colorate și mai scot și una - două sunete. (Cele mai recente cercetări din domeniul psihologiei, atestă faptul că creierul copiilor născuți în era digitală îi determină pe copii să fie atrași de acele dispozitive care oferă simulatn mai mulți stimuli; de aceea, ei, de mici vor mai degrabă un telefon sau un laptop decât o păpușă clasică.)

Dacă tot ceea ce ei vor le este luat, vor crește în cultura: ” tot ceea ce vreau, mi se cuvine”. Nu ar fi o problemă, momentan, numai că vor trăi frustrarea în momentul în care vor avea obiective costisitoare, precum: o mașină și/sau o casă și nu o pot avea imediat. Imediat s-ar realiza prin împrumut și dacă privim mai departe, vedem că se împrumută pe termene lungi, fără plase de siguranță, de cele mai multe ori. Toate aceste consecințe le putem stopa din copilărie. Putem dezvolta la copiii capacități precum răbdarea, cultura prețului just și a momentului oportun achiziției prin planificarea obținerii obiectului vizat.

  De cele mai multe ori, să nu uităm că se creează emoții pozitive pentru dorințe satisfăcute imediat și emoții negative în ceea ce privește așteptarea obținerii obiectului dorit, tocmai pentru că ne-am dori cu toții să avem ACUM și AICI, însă trăind în cultura răbdării, a planificării ne vom bucura cel puțin dublu de obiectul obținut întrucât intervine și stima de sine, faptul că am putut să obțin ceea ce mi-am propus pentru că am păcut pașii necesari pentru a îl obține. Educația financiară, țin să precizez, nu este numai dezpre bani, ci și despre dezvoltare personală, despre dezvoltarea abilităților, capacități.  

Pornind în incursiunea educației financiare este necesar ca părinte să consideri educația financiară ca pe un drum lung ce este necesar a fi parcurs împreună cu copilul pentru a beneficia de rezultate optime în realizarea obiectivelor lui ca adult; obiective realizate în mod sigur și eficient.

În ceea ce privește educarea copilului pentru a își aștepta recompensa este necesar să discutăm cu copilul faptul că, în acest moment, NU se poate achiziționa ceea ce vrea el, deși poate este o jucărie pe care tu, ca părinte, o consideri educativă. Scopul este de a cultiva răbdarea. Putem să începem din acest moment: ”proiectul achiziționării jucăriei x”. ”Demarăm chiar de ACUM ca tu (copil) să primesti x lei pentru a ți-l achiziționa.” Dar, important: fără ca a doua zi să vrea un alt lucru sau peste jumătate de oră. Dacă se va întâmpla, și cu certitudine se va întâmpla, căci copilul este în dezvoltare; nu are dezvoltată capacitatea de raționalizare corectă, se bazează pe plăcere imediată și pe dorințe, noi îl ajutăm în acest sens, punându-l să aleagă între cele două obiecte pe care și le dorește și să deciză pe care ”îl vom cumpăra” în cele din urmă. A strânge bani pe de o parte și a îi cumpăra toate celelalte jucării sau ”coșuri cu dulciuri pe care le vrea” dintr-o sesiune de cumpărături nu conduce la obținerea primul pas în educația financiară a copilului cu privire la cultivarea răbdării și a planificării obiectivului financiar.

Roxana BUCUR - 0727/817.333, info@psihologiabanilor.ro, blog: www.psihologiabanilor.ro