Copiii nu sunt prosti

Copiii nu sunt proști

Copiii înțeleg tot ceea ce li se transmite.

Recomand a se începe educația financiară de la vârsta de 3 ani. Când aud: ”dar copilul poate înțelege la vârsta aceea?”, îmi vine să le răspund: ”copiii nu sunt proști!” Copiii nu pot vorbi, nu au un vocabular bogat, însă înțeleg foarte bine ceea ce le explici, dacă folosești cuvinte simple și ai la dispoziție material concret, intuitiv în baza căruia copilul să perceapă ceea ce explici.

Cum încep educația financiară?

La 3 ani copilului nu îi voi vorbi despre economie și piața financiară, ci voi vorbi cu el despre ce are nevoie, ce își dorește și faptul că poate face schimburi avantajoase – trocul. Dar dacă nu ai să dai la schimb ceea ce vrea celălalt pentru a primi ceea ce tu vrei, este necesar să oferi ceva ce toata lumea vrea: banii. Banii sunt alcătuiți din monede și bancnote. Îi arăt cum arată fiecare și începem să găsim deosebirile dintre cele două tipuri de bani. Copiii învață făcând deosebiri între lucruri, ci nu să găsească asemănări, încă nu este posibilă această acțiune de învățare. După ce îi deosebește, vom face activități, jocuri de sortări ale banilor după formă, mărime, culoare pentru a sedimenta informația și, mai apoi, să îi învățăm ”prețul lucrurilor” – valoarea banilor, și anume: ce poate cumpăra cu un ban, respectiv o monedă și ce poate cumpăra cu o bancnotă. Cu o monedă, fiind mică se pot cumpăra obiecte mici: ex bomboană, în timp ce cu o bancnotă, fiind mai mare poți cumpăra lucruri mai mari sau mai multe lucruri: ex. o jucărie, un set de bucătărie cu tot cu păpușă, o haină .

Ce înseamnă educația financiară pentru copil/părinte?

Educația financiară pentru copil va însemna că descoperă lumea și va înțelege ce sunt banii, ce valoare au ei, ce rol au ei în viața oamenilor, a adulților și se vor simți mai bine să aibă acces la ”lumea adulților”, învățând și ei să lucreze cu banii, să îi recunoască, să se joace ”de-a cumpărăturile”, ”de-a magazinul”, ”la supermarket” unde vede că se folosesc banii în schimbul a aceea ce își doresc sau au nevoie și se pun bazele obișnuintelor de a consuma corect, cumpătat, învățând acum să facă diferența între nevoie și dorința. Bineînțeles, că ei sunt acum la vârsta dorințelor, căci nevoile sunt în responsabilitatea părinților, însă, aflând despre diferența dintre o nevoie și o dorință, chiar dacă nu stăpânește încă capacitatea de a rezista tentației, dorințelor, cu timpul o va face-o și la vârsta adultă va fi conștient de alegerile pe care le va face și nu va avea o problemă între a renunța la cel mai nou smartphone în detrimentul unei investiții.

Educația financiară pentru părinte ar trebui să presupună responsabilitatea creșterii și dezvoltării unui adult prosper financiar, grijuliu, astfel, cu banii și, capabil să cunoască nivelul personal de satisfacție financiară și să ia decizii importante și inteligente financiar, totodată, pentru obținerea obiectivelor propuse, pentru a investi banii și a produce o relaxare financiară pentru el și familia sa.

Rolul educației financiare

 Rolul educației financiare, fie că este vorba despre adulți, fie că este vorba despre copiii, acesta este unul de termen lung, cu bătaie peste câțiva ani, când roadele vor fi culese. Pentru adulții care încep educația financiară acum, aceasta reprezintă închiderea anticipată a creditelor imobiliare, achiziție optimă a locuinței, investiții inteligente care să determine un venit bun care să ofere relaxare la bătrânețe sau pentru studiile copiilor.

Educația financiară a copiilor și rolul ei este de a educa corect un copil, fără a considera că totul i se cuvine, că este normal să primim bani fără să facem nimic și dacă ne dorim ceva și nu mai avem bani, să mergem să ”scoatem bani din perete”, pentru că așa văd că se întâmplă în jurul lor: oamenii merg la ”un perete” și scot bani.

Rolul educației financiare este de a îi face conștienți pe copii de viața adevărată, le arată lumea așa cum este ea și cum funcționează pentru toți, inclusiv pentru ei, deși sunt mici. Mai târziu, ”viața va fi a lor”, va fi în mâinile lor, iar dacă nu o percep de pe acum așa cum este, vor avea un șoc și se vor aștepta ca ”peretele” să nu li se împotrivească dacă vor ceva, să nu rămână surprinși când viața le va zice nu și să știe ce să facă, cum să facă banii, cum să îi îngrijească, să îi păstreze în siguranță și să îi pună să muncească pentru ca ei să le arate fidelitate atunci când vor să își susțină copiii, să își cumpere o casă, să meargă în vacanțe, să ofere lumii și mai multă valoare.

Prin urmare, copiii nu sunt proști, copiii nu sunt mici, copiii pot înțelege orice dacă ai răbdare să le explici și maniera potrivită, conform vârstei lui de dezvoltare, de înțelegere. Banii sunt pentru ei; banii fac parte din viață și atunci este și aceasta o parte din lume pe care copiii vor să o cunoască, numai să fie lăsați să o facă.

Roxana Bucur

Educator al copiilor și al părinților în ceea ce privește conștientizarea importanței educației financiare în viețile noastre

Autor al cărții pentru copii: ”Mărunțilă și Bancnoțilă”