3 reguli in constructia hornului (cosului de fum)

3 reguli în construcția hornului (coșului de fum)

Știai ca 75% din incendiile care apar la locuințele private, au ca sursă coșul de fum?

Coșul de fum este unul din detaliile importante ale tuturor caselor care nu sunt racordate la un sistem de încălzire centralizat. Practic 90% din case au nevoie de un coș de fum pentru evacuarea gazelor produse prin arderea gazelor naturale sau a combustibililor solizi folosiți pentru încălzirea casei sau pentru producerea de apă caldă.

Coșul de fum este și unul din elementele esențiale care privesc siguranța casei, buna lui realizare și, mai ales, întreținerea lui fiind vitală. Statistic, 75% din incendiile care apar la locuințele private, au ca sursă coșul de fum ca urmare a înfundării lui sau a construcției improprii a acestuia.

Coșul de fum este legat de o centrală termică, pe lemne sau pe gaze. Fiecare tip de coș de fum (pentru centrale pe lemne sau combustibili solizi, respectiv gaze) are caracteristici diferite, parametrii, reguli de întreținere și norme aparte care trebuie respectate.

Coşul de fum trebuie să fie impermeabil la gaze şi izolat termic, cu parcurs perfect vertical, fără obstacole, cu cameră de recoltare a materialelor solide și să se ridice cu cel puțin jumătate de metru deasupra acoperișului.

Prima regulă.

Coșul de fum trebuie să aibă o capacitate în concordață cu puterea centralei. Un coș cu suprafață mică micșorează debitul de fum și reduce tirajul și blocheză arderea și eliminarea noxelor, iar un coș prea mare se comportă ciudat și determină un consum foarte mare de combustibil, parte din căldura activă pierzându-se pe coș.

Diametrul și caracteristicile coșului de fum trebuie să fie în parametri indicați de proiectantul centralei.

La o centrală pe lemne cu o putere de 25 kw coșul trebuie să aibă cel puțin 6 metri inaltime, trebuie să aibă o gură de vizitare și trebuie poziționat drept, fără coturi.

Se ține cont, deseori, și de poziția și orientarea casei, iar în funție de aceste detalii coșul va avea sau nu protecție ori acoperiș propriu.

A doua regulă.

O centrală pe lemne sau cărbuni ori peleți are nevoie de un alt tip de coș de evacuare comparativ cu cel al unei centrale pe gaze. Temperatura gazelor de ardere variază în funcție de tipul centralei, de puterea calorică a combustibilului, iar materialele din care este realizat coșul de fum trebuie să reziste fără probleme la aceste temperaturi (cu un maxim undeva în jurul a 400 de grade) și să aibă capacitatea de face față la variații mari și bruște de temperatură fără să producă fisuri.

A treia regulă. 

Coșul de fum trebuie protejat împotriva condensului, iar cea mai bună soluție este realizarea lui lipit de unul din pereții exteriori casei, pentru a se menține cald și atunci când nu este flacără în centrală, prin preluarea de căldură din casă. Un așa numit coș cald se poate realiza și prin buna izolare a acestuia cu materiale rezistente la temperaturi înalte (de regulă vată de sticlă – și doar vată de sticlă pentru că este ignifugă).

Materialele pentru construcția coșului de fum sunt special destinate acestui scop. Ce mai bună alegere este cărămida șamotată cu formă specială (cărămizile sunt netede la interior și se așează unele peste altele formând un cilindu cu un gol cilindric interior).

Se poate ca ultimi metri ai coșului, unde temperatura gazelor scade , să fie realizați din semișamotă sau căramida plină.

Important la realizarea coșului de fum este capacitatea cantralei termice, dar și gradul de izolare al casei, în funcție de care se va stabili capacitatea necesară a centralei. Toate aceste detalii trebuie stabilite și luate în calcul în momentul în care se face planul casei, coșul de fum și camera centralei (obligatoriu exterioară) fiind detaliile esențiale.
 

• coşurile de fum ceramice,
• cosurile de fum din inox
• coşurile de fum tradiţionale din căramidă.